One down...two to go

      Mda...funny thing.Azi, plecand de la minunata mea facultate si pornind in aventurosul drum spre casa, evident, am luat metroul.Stateam ca intotdeauna cuminte, asteptand pe ritmuri de Dan Balan-Justify Sex ( :)) ) metroul spre Crangaaasi.Si..cum sedeam eu in coltul meu...aud dintr-o parte tipete disperate.Am zis ca iar atrag nebuni.Toata lumea agitata pe langa mine...care cum sa sara mai repede in ajutor...deja ma panicasem si-am zis sa ma uit.Primul lucru care mi-a venit in cap: "nu atrag nebuni de data asta...poate e sinucigas"...M-am intors..si era o tanti disperata, cu doi kinderi dupa ea...tipa in gura mare: "Mihaitza mama, unde esti?" ...Oh da...se pare ca n-au iesit iezii la numaratoare...Langa ea, un nene mai spre 150kg (presupun ca era consortul) o calma lejer: " Taci ma femeie ca-l gasim noi.Unde sa se duca?" .Pff...in secunda aia deja ma imaginam in locul femeii...cum ma intorceam si-i trosneam doua capace.Dar nu...ea a fost mai zen decat as fi fost eu si nu l-a bagat in seama...(probabil era obisnuita cu mitocanisme de genul).Trec 10 minute, femeia se tot plimba pe acolo cu ceilalti doi copii dupa ea, eu ratez metroul, doar de dragul de a vedea happy-ending-ul ce avea sa apara...si nici urma de pustiul nr.3 .In sinea mea, deja ma panicasem si-mi imaginam tot felul de scenarii extrase din filmele horror...Sansele mele de publicare a unei carti pe baza acestui eveniment au fost insa spulberate in momentul cand a aparut bodyguard-ul de serviciu cu Mihaita de-o aripa.Mihaita care avea plamani de tenor si bocea de zor(da, fac si rime).Ma asteptam ca nah, in dulcea revedere ,maica-sa sa-l ia in brate, sa-l pupe, calmeze si alte cele.Ghici ce frate...ii arde doua perechi de palme...mai urla un pic la el si il trage de mana spre ceilalti doi "iezishori".Adevarat ca in momente de genul, cred ca si eu as fi reactionat cam la fel...
     Oricum...metroul meu a venit DIN NOU...ma urc intr-un final si ma chinui sa-mi gasesc un loc cat mai aproape de usa.In fundal se auzea tot Justify sex( iar il uitasem pe repeat), dar pe mine ma chinuia o singura chestie: DACA o sa am vreodata copii...e clar ca le indes un GPS pe unde apuc :))