Postul asta o să fie ceva gen...pe sistemul ”amintirile mă răscolesc”...
Nici acum nu m-aș fi apucat să-mi aduc aminte, dar în urma deselor întâlniri cu fostele colege, am fost ușor ...obligată.Astfel, am realizat că da, nu m-am chinuit să-mi aduc aminte niciodată pentru că mă speriam și nu mă recunoșteam drept protagonistă.
Mă uit în urmă și realizez că eram singura elevă de clasa a 9 a care NU venea fancy-trendy la școală, nu aveam nicio relație la activ și eram și cam tocilară pe deasupra.Asta așa, pentru a completa setul.De ce să mint, am fost un copil cuminte la viața mea...asta înainte să intru la liceu.Eh, atunci s-a cam întors foaia.
Țin minte și-acum cum am început să ”gust” din viața de liceu.Pff...ce chiuluri începusem să trag...ce nebunisme...La noi, să chiulești, era o adevărată aventură.Îmi amintesc cum ne chinuiam să sărim gardurile, înalte de 2 m și ceva, fără să ne rupem blugii de pe noi...cum ne alergau portarii când mai vedeau ce avem de gând să facem...Îmi amintesc de câte ori am fost prinși și duși la director...de câte ori n-a fost anunțată mama că ”am luat-o razna și nu mai dau pe la școală”...că umblu cu toți derbedeii școlii...că fumez...bla bla...Acum realizez săraca mama...prin câte a trecut...
Într-a 10 a, a fost ...parfum.Mai ales când se făcea cald afară.Era clar că pe mine și încă 2 tembele(Elena & Raluca) ne găseai în spatele școlii, la plajă.Stăteam cu mai mulți duși pe ciment(care da, era mai mult decât cald) , în cerc, cu o sticlă de Cola la 2L și semințe NutLine în mijloc.Stăteam acolo toaaată ziua, la sfânta bârfă, până se ducea soarele.După, ne chinuiam să ne ducem ori la restul orelor (mai rar) , ori acasă.De cele mai multe ori ne mutam cu „cenaclul” nostru în școală, pe holuri sau în vreo sală liberă.
Tot într-a 10 a am înțeles definiția (aia pe bune) a unui PARTY.Așa a luat Alexandra, aici de față, drumul interminabil al cluburilor din București.Evident, precum era de așteptat, nu mi-a luat mult până am prins gustul.Pe vremea aia mergea faza cu ”rămân în seara asta la colega X” ....Chiar dacă nu prea îmi plăcea să mint, recurgeam la metoda asta adesea, când era vb. de ieșit în club.Asta până într-a 11 a. Atunci, toate ”manevrele” erau pe față.
Într-a 11 a, toate erau aranjate din timp.Se știa ...Joia era night out, iar Vinerea... GIRLS night out.Deja începusem să o luăm cam pe arătură.Toate.Și toți.Venitul la școală era...pff...o raritate(și cu toate astea n-am avut niciodata sub 10 la purtare :) ).Cum nu veneam la școală, evident, n-aveam nici note.Eu(la vremea aia sportivă) mereu mă scoteam cu ”am fost în cantonament”, ”am avut meci”, ”m-am accidentat la meci și n-am avut voie să merg”...vrăjeală de 2 bani, dar care mergea MEREU.Încă mă mir cum am avut note așa mari , cum n-am avut niciodată medii neîncheiate sau corigențe.
Într-a 12...pff...lipseam ”motivat”. Pe sistemul ” domne,gluma-i glumă, dar eu am de dat Bacu'...”. Evident că învățam pe rupte la un suc în Tonka.În perioada aia cred că am luat la rând toate cafenelele posibile și imposibile din zona Romană- Universitate-Pța Unirii (dar tot fani Tonka eram :)) ) Așa m-am trezit în sem 2 cu aproape 300 de absențe NEMOTIVATE- moment în care s-a trezit mama cu directoarea la ușa clasei ei(mama fiind profesor în aceeași școală în care învățam eu).Motivul vizitei era mai mult decât evident: venise să o pună în temă și să-i zică să-mi scoată urgent scutiri, că de nu...nu intru în Bac(pentru care mă pregătisem cu seriozitate în tot acel timp).Nu-mi pot da seama ce față a făcut mama când a auzit, dar îmi pot imagina, din moment ce s-a crizat vreo 2 ore când a ajuns acasă.Păcat că n-a avut efect.Cine dracului avea atunci chef de școală?Așa că i-a venit brilianta idee să-mi bage meditații.Aveam un program...nici acum nu-mi pot da seama CUM am rezistat.L-M-Mi-J-V meditații. Marțea și Joia la matematică, Miercurea la biologie, Lunea și Vinerea la română.
Mama, disperată, se pare că adoptase modelul nazist și devenise un mic Hitler în varianta 1m65cm. Nu știu dacă a gândit-o îndelung, dar știu că a mers.Am trecut și Bacul, am intrat și la facultate(moment în care m-am îmbătat cu tata de nu știam cum mă cheamă nici cu buletinul în mână ).
Sunt multe de zis, multe pe care N-AȘ PUTEA SĂ LE ZIC, mai ales din primul an de facultate.Pfff....pentru mine, anul 1 a fost mai mult decât genial(s-o putea oare??).Partea a doua că am realizat cam târziu că nu mai e ca la liceu și că aici cam trebuie să învăț și să pun petrecăreala pe planul 2(cel puțin).Nu m-a anunțat nimeni de chestia asta de la bun început, așa că am ținut-o într-o veselie continuă.Examenele...am trecut prin ele ca și cum nici n-ar fi fost...Existau zile, din sesiune, când mă duceam la facultate cu un pix în mână și-un pachet de țigări în buzunar, neștiind de fapt LA CE examen mă duc, sau DACĂ am în ziua aia examen.Eram extra zen, extra chill, pe sistemul viața e roz, iar eu sunt beată.Mergând pe sistemul ăsta, m-am trezit la sfârșitul sesiunii cu 4 restanțe( din 6 examene).Prima dată, am zis că nu-i adevărat...DAR mi-am adus aminte că la 2 nici nu venisem :)) și la 2 nu scrisesem nimic că eram ocupată să trimit sms-uri.La minunata veste, ai mei au rămas o idee interziși, dar s-a găsit al meu tată să spărgă tiparele cu : ”bhă tată...știi cum e vorba aia...n-ai restanță, n-ai prestanță”.Problema mea era că aveam prestanțăăăă...din plin.Pe sistemul „ de toate pentru toți” ...
Norocul meu e că m-am calmat și că mi-a trecut ”febra” petrecerilor și a ieșirilor în miez de noapte, reusind în anul 2, spre marea mea uimire, să nu am nicio restanță(în primul semestru:)) ).Exemplu pe două picioare al faptului că oaia neagră poate să fie și spre roz :)) .
Urmând sfatul colegilor filosofi, ”noi să fim sănătoși...și să ne stea părul bine” .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu